Deputaţii europeni au solicitat, în a doua lectură să nu existe nicio excepţie de la săptămâna de lucru de maxim 48 ore. Deputaţii au considerat că derogările existente pentru această regulă ar trebuie să fie eliminate în cursul a trei ani. În plus perioadele de gardă, inclusiv perioada inactivă trebuie considerată drept timp de lucru.
În vederea modificării Poziţiei comune a Consiliului a fost nevoie de majoritatea absolută a voturilor pentru adoptarea amendamentelor propuse de comisia parlamentară pentru afaceri sociale, adică 393 de voturi pentru.
“Votul de azi este un triumf pentru toate grupurile politice din Parlamentul European. De asemenea, este o victorie pentru cele 200 milioane de medici şi studenţi la medicină din UE. În plus este o oportunitate pentru Consiliu de a se angaja în mod ferm pentru agenda cetăţeanului şi de a avea o conciliere constructivă.”, a declarat Alejandro Cercas în urma votului, solicitând Comisiei Europene de a deveni în sfârşit un adevărat arbitru şi de a înceta a susţine Consiliului.
Definiţia timpului de lucru
În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, elementele caracteristice ale conceptului de „timp de lucru” constau din obligaţia de a fi prezent fizic în locul stabilit de angajator şi de a rămâne la dispoziţia acestuia în vederea prestării fără întârziere a unor servicii, dacă este necesar.
Timpul maxim de lucru săptămânal – 48 ore
“Revizuirea directivei privind timpul de lucru este un motiv de îngrijorare pentru milioane de lucrători”, a declarat raportorul PE Alejandro Cercas (PSE, Spania). Săptămâna de lucru de 48 ore a fost stabilită în prima convenţia OIM, motto-ul fiind ” a munci pentru a trăi şi nu invers.” a declarat eurodeputatul spaniol în cadrul dezbaterii parlamentare.
Parlamentul s-a exprimat pentru perioada maximă de lucru de 48 ore / săptămână, iar excepţiile de la această regulă ar trebui să expire în următorii trei ani. Cu votul din 18 decembrie 2008, Parlamentul European s-a exprimat împotriva derogării de la principiul săptămânii de lucru de maxim 48 de ore. Abolirea acestei clauze a fost susţinută în plenul PE cu 421 voturi pentru, 273 împotrivă şi 11 abţineri.
“Clauza de derogare individuală abrogă această lege şi va conduce nemijlocit la dumping social. În plus, studiile arată cu o perioadă excesiv de lungă de muncă are efecte negative asupra sănătăţii şi devine din ce în ce mai greu de a împăca viaţa profesională cu cea de familie. Compromisul propus de Consiliu face ca “derogarea să devină regula generală”, a declarat raportorul PE.
Cu toate acestea, în baza unor convenţii colective sau a altor acorduri încheiate de partenerii sociali, sau în temeiul anumitor dispoziţii legale ori regulamentare, perioadele inactive ale timpului de gardă pot fi calculate în mod specific, pentru a se respecta durata maximă a timpului de lucru săptămânal.
Perioadele de repaus compensatorii
În situaţiile în care lucrătorilor nu le-au fost acordate perioade de repaus, după perioada de lucru trebuie să li se acorde perioade de repaus compensatorii, în conformitate cu dreptul aplicabil, convenţiile colective sau alte acorduri încheiate între partenerii sociali.
Persoane cu mai multe contracte de muncă
Este important ca atunci când un lucrător are mai multe contracte de muncă, să fie luate măsuri pentru a garanta că timpul de lucru al lucrătorului este definit ca suma perioadelor de timp lucrate în cadrul fiecărui contract.
Timpul de gardă este considerat timp de lucru
Poziţia Parlamentului European este că timpul de gardă în integralitatea sa, trebuie considerat drept timp efectiv de muncă, inclusiv perioada inactivă. Acest amendament a fost susţinut de majoritatea deputaţilor europeni fiind adoptat cu 576 voturi pentru, 122 împotrivă şi 13 abţineri.
Concilierea vieţii de familie cu cea profesională
Statele membre trebuie să încurajeze partenerii sociali să încheie acorduri pentru a îmbunătăţi concilierea vieţii de familie cu cea profesională. Angajatorii trebuie să informeze cu mult timp înainte lucrătorii cu privire la orice modificare introdusă în structura timpului de lucru.
Lucrătorii au dreptul să solicite modificarea orarului şi a structurii timpului de lucru, iar angajatorii trebuie să analizeze aceste solicitări în mod echitabil, ţinând cont de necesităţile în materie de flexibilitate ale angajatorilor şi angajaţilor.
Ce va urma?
Pentru adoptarea acestei directive se aplică procedura de co-decizie, Parlamentul European deţinând aceleaşi competenţe legislative ca şi Consiliul. Pentru adoptarea amendamentelor propuse de comisia pentru afaceri sociale este nevoie de majoritatea absolută în plen (393 voturi).
Având în vedere că nu s-a ajuns la un acord, se va lansa a treia fază a procedurii de co-decizie după votul din plen: concilierea, fiind ultima şansă de a ajunge la un compromis între Parlamentul European şi Consiliu.
Concilierea constă din negocieri directe între cele două instituţii co-legiuitoare (Parlamentul şi Consiliul), desfăşurate în cadrul comitetului de conciliere. În mod normal, acestea conduc în final la adoptarea propunerii în cea de a treia lectură.
În cazul în care Comitetul de conciliere nu ajunge la un acord, ori dacă Parlamentul sau Consiliul nu aprobă „proiectul comun” în cea de a treia lectură, se consideră că actul nu a fost aprobat. În acest caz, procedura de codecizie nu poate fi reiniţiată decât pe baza unei noi propuneri legislative din partea Comisiei.
Dezbaterea din Parlamentul European, 15 decembrie 2008
CONSILIU
Valérie Letard, secretar de stat pentru solidaritate în cadrul ministerului muncii, relaţiilor sociale, al familiei şi solidarităţii, consideră că textul dezbătut în această seară reprezintă compromisul pe care Consiliul a reuşit să îl obţină la 9 iunie 2008, pe durata preşedinţiei slovene. Poziţia comună a Consiliului introduce o clauză explicită de revizuire a opt-out-ului iar compromisul preşedinţiei slovene ţine cont de specificitatea timpului de gardă. Trebuie avut în vedere că prezentul text reprezintă un compromis iar unele din obiectivele iniţiale au fost diluate. Scopul este de a avea un text acceptabil şi de a evita procedura de conciliere.
COMISIA EUROPEANĂ
“Întrebarea principală este dacă Parlamentul European ţine la poziţia sa exprimată în cadrul primei lecturi sau dacă doreşte să ia în considerarea Poziţia Comună a Consiliului” a declarat Vladimir Spidla, comisarul european responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale
În 2005 Comisia a propus abolirea opt-out-ului pentru a lua în considerare poziţia PE din prima lectură, dar “Parlamentul European trebuie să aibă în vedere că în 2003 doar patru state membre utilizau sistemul de opt-out, iar în prezent numărul acestora se ridică la 15.”
REPREZENTANŢII GRUPURILOR POLITICE
José Albino Silva Peneda (PPE-DE, Portugalia) a subliniat că s-ar fi putut ajunge la un acord înainte de a doua lectură dar “datorită preşedinţiei franceze, Consiliul nu pare a avea un mandat de negociere.”
Referitor la timpul de gardă, Peneda a declarat că ar putea fi implementată poziţia Curţii Europene de justiţie care a fost acceptată de asociaţiile medicilor europeni. Referitor la opt-out, chestiunea decisivă este “dacă dorim ca lucrătorii din UE să lucreze mai mult decât 48 de ore pe săptămână.”
Jan Andersson (PSE, Suedia) a declarat că datorită faptului că UE reprezintă o piaţă unică, reguli comune cu privire la sănătate şi siguranţă la locul de muncă sunt necesare.
Referitor la diferenţele dintre Consiliul şi Parlament “Consiliu consideră timpul de gardă drept timp liber, în timp ce noi considerăm că din momentul părăsirii casei, se munceşte.”
Elizabeth Lynne (ALDE, Marea Britanie) a considerat că Poziţia comună a Consiliului nu este ideală, dar reprezintă rezultatul a mai multor ani de negocieri. Ea a menţionat că a sprijinit în mod constant menţinerea clauzei de revizuire dar aceasta trebuie să fie cu adevărat voluntară. Renunţarea la acest opt-out ar împinge multe persoane spre economia subterană şi acestea nu vor mai beneficia de asigurări sociale. “În această perioada de criză este foarte important ca lucrătorii au posibilitatea de a face ore suplimentare dacă doresc. iar angajatorii dispun de o anumită flexibilitate.”
Elisabeth Schroedter (Grupul Verzilor /ALE, Germania) este de părere că din cauza perioadelor lungi de muncă capacitatea de concentrare şi rata erorilor creşte. O directiva a timpului de lucru a căror limite maxime sunt doar orientative, deoarece opting-out se negociază pentru fiecare contract de muncă în parte, nu este în conformitate cu obiectivul de protecţia a sănătăţii la locul de muncă. “De aceea, noi Verzii, vom vota împotriva continuării acestei clauze de opt-out.”
Roberta Angelilli (UEN, Italia) a opinat că actualul compromis are drept cost sănătatea lucrătorilor, siguranţa la locul de muncă şi imposibilitatea reconcilierii vieţii profesionale cu cea de familie.
Dimitrios Papadimoulis (GUE/NGL, Grecia) a declarat că grupul său politic se opune radical Poziţiei Comune a Consiliului, care este împotriva lucrătorilor din cauza clauzei derogărilor şi se debarasează de principiul negocierilor colective.
Derek Roland Clark (IND/DEM, Marea Britanie) este de părere că directiva privind timpul de lucru este “o pierdere de timp.” El a trecut în revistă istoria acestui act legislativ, menţionând că toate preşedinţiile UE au amânat votarea în Consiliu a directivei privind timpul de lucru
Date de background
Legislaţia comunitară care reglementează timpul de lucru a fost adoptată în 1993, amendată în 2000, iar în momentul de faţă este revizuită având în vedere recenta jurisprudenţă a Curţii Europene de Justiţie privind timpul de gardă. Revizuirea propusă de Comisie în 2003 se referă în principal la derogările de la aplicarea timpului maxim de lucru pe durata unei săptămâni şi posibilitatea de a nu aplica această constrângere în cazul în care lucrătorul acceptă (clauza de derogare “opt-out clause”, aplicată în mare parte în Marea Britanie).
Prima lectură în Parlamentul European
Parlamentul European, co-legiuitor în acest domeniu, a adoptat în mai 2005 poziţia sa în prima lectură. Parlamentul a votat pentru menţinerea perioadei maxime de lucru de 48 de ore/săptămână, refuzând în acelaşi timp clauza de derogare. Potrivit acestui vot, derogările ar trebui abolite pe durata a trei ani iar timpul de gardă (termen folosit în special în sectorul medical) este considerat timp de lucru. În acelaşi timp, Parlamentul a introdus o anumită flexibilitate companiilor, permiţându-le să calculeze media timpului de lucru luând în considerare o perioadă de referinţă de 12 luni, în loc de patru luni.
Poziţia Consiliului
La 9 iunie 2008, Consiliul a adoptat poziţia comună care reprezintă un compromis între statele membre UE (Spania, Belgia, Cipru, Grecia şi Ungaria nu au sprijinit poziţia comună) şi care reiterează posibilitatea derogării cu anumite limite: în cazul în care nu există alte prevederi în contractul colectiv de muncă, lucrătorii ar putea lucra în medie 60 de ore/ săptămână sau 65 de ore dacă se includ perioadele inactive ale perioadei de gardă. Perioada de referinţă pentru calculare a fost determinată la trei luni. De asemenea, miniştrii au confirmat diferenţierea dintre perioada de gardă activă, considerată drept timp de lucru şi perioada de gardă inactivă (cazul în care lucrătorul desfăşoară serviciul de permanenţă dar nu este chemat pentru a-şi exercita atribuţiile).
Perioada inactivă a timpului de gardă nu este considerată timp de lucru cu excepţia cazului în care legislaţia naţională sau, în conformitate cu legislaţia şi/sau practicile la nivel naţional, o convenţie colectivă sau un acord între partenerii sociali prevede altfel.
Consiliul a acceptat solicitările Parlamentului din primă lectură cu privire la reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie. Statelor membre li se solicită trebuie să asigure că angajatorii informează angajaţii în timp utile în ceea ce priveşte schimbările în organizarea timpului de lucru. În plus, comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a insistat ca angajaţi să aibă posibilitatea de a solicita modificări ale timpului de lucru, iar angajatorul trebuie să ia în considerare astfel de cereri, care pot fi refuzate doar dacă existe motive foarte întemeiate.
19 decembrie 2008 la 2:07 pm |
Un think tank britanic estimeaza costurile acestei decizii pentru Marea Britanie: “ending the opt-out could cost the UK economy between £47.74 billion and £66.45 billion by 2020, with a middle estimate of £57 billion. This is more than £2,300 per household”