Cu siguranta, ne-am saturat cu totii sa auzim, citim, dezbatem, subiectul “criza”.
Fie ca este vorba de presa scrisa, televiziune, conferintele organizate in orice domeniu, toate au ca tema centrala aceasta psihoza generala care se infiltreaza constant in vietile noastre. Si asta nu neaparat pentru ca efectele financiare se amplifica, ci pentru ca noi toti dam crizei dimensiuni imaginare din ce in ce mai fabuloase.
Sa discuti despre criza incepe sa devina o moda. Dintre intrebarile pe care le primim/transmitem se numara: Cum resimtiti criza? V-a afectat pana acum criza? Cat crezi ca o sa mai tina criza? Ne intrebam unii pe altii, asteptand niste raspunsuri salvatoare care sa ne anime speranta ca va fi bine.
Tot ceea ce facem este sa intetim raul din jurul nostru, in loc sa ne vedem in continuare de treaba, poate mai constienti de responsabilitatile pe care le avem, mai dornici sa avem rezultate bune, mai atenti la bugete, la noi insine, la ceilalti, incercand sa-i atenuam efectele astfel, si nu printr-o “invocare” constanta, lipsita de sens.
Insa daca fenomenul “criza” poate fi exploatat si se pot face bani buni din asta, de ce unii sa nu profite? Si astfel apare o puzderie de conferinte, work-shop-uri, traininguri, pe teme economice, financiare, de resurse umane toate cu subiectul cheie “criza” pus in diverse contexte, in care nu se spune practic nimic, ci se mascheaza aceeasi lamentare bolnavicioasa despre acelasi subiect.
Se pare ca fenomenul, te prinde, caci si eu care imi propusesem sa nu vorbesc despre criza in aceste randuri, am scris deja cateva paragrafe si as mai avea de zis.:)
Ma opresc insa aici, pentru ca scopul articolului meu nu este sa -i condamn pe cei care aduc in scena prea mult subiectul, fara sa faca nimic concret pentru a-i diminua efectele, ci pentru a face loc si altor subiecte importante, care nu-s despre si cu “criza”.
Mai citesc din cand in cand revistele si site-urile dedicate HR-ului, sa vad ce se mai intampla si pe la altii, insa observ la ei preocupari punctuale in domeniu si deloc vaicarelile specifice crizei pe care le auzim la noi.
Spre exemplu, cei de la Focus RH. sunt preocupati de statistici privind egalitatea salariala intre femei si barbati, sanatatea si securitatea in munca, formarea continua a specialistilor HR, strategii de recrutare si cum sa te pozitionezi intr-un context complex, despre fisele de post cat mai exacte. etc.
Mi s-a parut foarte interesant articolul despre formarea continua a HR-ilor si voi detalia intr-un articol viitor cum o percep ei. Pana atunci poate fi citit aici.
Se pare ca ei incearca sa lase deoparte efectele crizei si se gandesc mai mult la informarea si dezvoltarea specialistilor HR si a domeniului decat la cat de grava si distrugatoare este criza.
Astfel ca, ne-am propus sa atingem in articolele viitoare din blog, subiecte cat mai departe de criza financiara. Cu siguranta, ca daca vom mai scrie, auzi, citi foarte multe despre fenomen, vom avea si noi crizele noastre personale, mai grave decat cea care este acum in prim planul mondial. 
In loc de concluzie, un fel de pilda a crizei, care a circulat la un moment dat, dar care merita reamintita pentru invatamintele reale pe care ni le descopera.
A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru. Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimistIntr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit. Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos:
Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.
Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc.
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele. Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune time is money. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk. Preocupat de criza financiar a devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala. Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareascaIar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara.
